Valoarea importurilor de petrol brut ale Uniunii Europene a crescut cu 55,8% în trimestrul al doilea din 2026, în timp ce cantitatea importată a avansat cu doar 1,2%, potrivit Eurostat. Media lunară a volumului importat a fost de 36,7 milioane de tone. Baza de comparație folosită în publicarea din 22 septembrie este media lunară a anului 2025. Diferența amplă dintre dinamica valorii și cea a volumului indică faptul că factura importurilor a crescut mult mai repede decât cantitatea de petrol cumpărată.
Valoare și cantitate sunt indicatori diferiți
Valoarea comercială a unui import rezultă din cantitate și prețul aplicat tranzacțiilor, la care pot contribui și alți factori de înregistrare statistică. O creștere de 55,8% a valorii, însoțită de un plus de 1,2% al volumului, nu înseamnă că UE a folosit cu 55,8% mai mult petrol. Datele Eurostat arată, dimpotrivă, un volum relativ stabil față de media lunară din 2025. Comunicatul nu oferă un preț mediu unic pe baril și nu descompune matematic întreaga diferență în preț, structură a importurilor și alte influențe.
Referința de 36,7 milioane de tone este o medie lunară pentru trimestrul al doilea. Ea nu trebuie citită drept cantitatea totală importată în toate cele trei luni luate împreună. Raportarea la media lunară a anului 2025 permite compararea perioadei recente cu anul anterior fără a pune față în față direct un trimestru de trei luni și un an de douăsprezece luni. Procentele de variație publicate sunt calculate de Eurostat pe această bază metodologică.
Datele privesc importurile UE din afara Uniunii, nu producția internă de petrol a statelor membre și nici consumul final de carburanți. O valoare mai mare a importurilor poate influența bilanțul comercial energetic, însă comunicatul nu calculează efectul asupra prețului benzinei din România sau asupra facturii fiecărei gospodării. Rezultatul central rămâne mișcarea diferențiată a fluxurilor comerciale: creștere puternică în bani și o schimbare mică în tone pentru petrolul brut.
Gazul natural a urmat alte traiectorii
Pentru gazul natural lichefiat, valoarea importurilor UE a crescut cu 4,1%, în vreme ce volumul a scăzut cu 5,6% față de baza folosită de Eurostat. Aici, cele două măsuri s-au mișcat chiar în direcții opuse. Diferența arată de ce o valoare comercială mai mare nu demonstrează un aport fizic mai mare de energie. Lichefierea, transportul și piețele de achiziție disting GNL de petrolul brut și de gazul care intră prin conducte.
În cazul gazului natural în stare gazoasă, importat prin conducte, atât valoarea, cât și volumul au crescut: cu 18,5% și, respectiv, cu 3,4%. Ritmul valorii a fost din nou mai ridicat decât cel al cantității. Eurostat tratează gazul lichefiat și gazul în stare gazoasă ca două grupe statistice distincte. Combinarea procentelor lor printr-o simplă medie ar fi greșită, deoarece au volume, valori și structuri de aprovizionare diferite.
În articolul său, Eurostat include petrolurile brute și gazele naturale definite prin codurile Nomenclaturii Combinate. Categoria petrolului cuprinde petrolul brut din condensat de gaze naturale și uleiurile brute obținute din minerale bituminoase; gazul este separat între forma lichefiată și cea gazoasă. Această delimitare este importantă pentru interpretare: datele nu descriu toate produsele energetice, iar un produs rafinat sau energia electrică nu intră automat în aceeași serie a petrolului brut.
Principalii furnizori de petrol
În trimestrul al doilea din 2026, Statele Unite au furnizat 18,8% din petrolul importat de UE, Norvegia 14,3%, iar Kazahstan 13,4%, potrivit Eurostat. Aceste ponderi se referă la importurile europene din categoria prezentată în comunicat. Ele arată că niciunul dintre cei trei parteneri nu a reprezentat singur majoritatea aprovizionării. Restul importurilor au venit de la alți furnizori, care nu sunt detaliați în sinteza comunicatului.
Ponderea unui furnizor este diferită de variația valorii totale a importurilor. Cele 18,8 procente pentru SUA descriu partea sa din structura petrolului importat în trimestru, în timp ce plusul de 55,8% compară valoarea totală a petrolului UE cu media lunară din 2025. Nu se poate deduce din aceste două date cât a crescut factura pentru petrolul american în mod separat. Pentru acest calcul ar fi necesare valori și volume pe partener în ambele perioade.
Furnizorii de gaze
Statele Unite au avut o pondere de 63,2% în gazul natural lichefiat importat de UE în trimestrul al doilea. Rusia a urmat cu 17,3%, iar Algeria cu 8,1%. Structura GNL este astfel mult mai concentrată în jurul celui mai mare furnizor decât cea a petrolului brut descrisă prin primele trei ponderi. Ponderile sunt specifice GNL și nu trebuie transferate la totalul gazului european sau la importurile energetice ale României.
Pentru gazul în stare gazoasă, Norvegia a fost principalul partener, cu 51,2%. Algeria a avut 18,2%, Regatul Unit 11,1%, iar Rusia 10,2%. Eurostat precizează că Regatul Unit a depășit Rusia între primii trei furnizori ai acestei categorii. Ierarhia diferă de cea pentru GNL tocmai pentru că gazul transportat prin conducte și cel livrat lichefiat au rute și parteneri comerciali distincți. Datele nu arată că aceleași proporții se aplică fiecărei țări membre în parte.
Tabloul statistic pentru trimestrul al doilea combină trei mesaje: factura petrolului brut a urcat rapid deși volumul a rămas aproape constant; la GNL, valoarea a crescut deși cantitatea a scăzut; la gazul în stare gazoasă, ambele au crescut, dar în ritmuri diferite. Ponderile furnizorilor arată de unde a venit energia importată de UE în acea perioadă. Niciuna dintre aceste cifre nu reprezintă automat un preț final pentru consumatorii din România, deoarece comunicatul măsoară fluxuri comerciale la nivelul Uniunii.