Prețurile locuințelor cumpărate de gospodăriile din România au crescut cu 12,1% în trimestrul al doilea din 2026 față de aceeași perioadă a anului trecut, arată datele publicate de Eurostat la 1 octombrie. Față de primele trei luni ale anului, avansul a fost de 4,4%. Ritmul trimestrial a plasat România pe locul al treilea între statele Uniunii Europene pentru care sunt disponibile date, după Lituania și Bulgaria.
Accelerare în România față de începutul anului
Comparația anuală indică o accelerare a pieței rezidențiale românești. În primul trimestru din 2026, indicele prețurilor locuințelor crescuse cu 7,8% față de primul trimestru din 2025. În ultimele două trimestre din 2025, variațiile anuale fuseseră de 6,6%, respectiv 6,7%. Prin urmare, valoarea de 12,1% din aprilie–iunie 2026 este cea mai ridicată dintre cele patru trimestre prezentate în comunicatul actual al Eurostat pentru România.
Și seria variațiilor de la un trimestru la altul arată o creștere mai rapidă. În trimestrul al treilea din 2025, prețurile din România urcaseră cu 2,3% față de trimestrul anterior, în al patrulea cu 1,7%, iar în primele trei luni din 2026 cu 3,2%. Avansul de 4,4% din trimestrul al doilea continuă această creștere. Valorile trimestriale nu sunt ajustate sezonier, precizează Eurostat, astfel încât diferențele dintre trimestre trebuie citite și în raport cu caracterul sezonier al tranzacțiilor.
Creșterea anuală de 12,1% nu înseamnă că fiecare apartament sau casă din România s-a scumpit cu același procent. Indicatorul sintetizează modificarea prețurilor tranzacțiilor rezidențiale la nivel național. Nu arată separat evoluția fiecărui oraș, cartier sau tip de locuință în tabelul publicat la 1 octombrie. O ofertă individuală poate avea alt preț și altă dinamică decât media măsurată statistic.
România, peste media Uniunii Europene
În ansamblul Uniunii Europene, indicele prețurilor locuințelor a crescut cu 4,7% față de trimestrul al doilea din 2025. În zona euro, avansul a fost de 4,0%. Astfel, ritmul anual raportat pentru România l-a depășit pe cel al Uniunii cu 7,4 puncte procentuale și pe cel al zonei euro cu 8,1 puncte procentuale. Comparația privește variația indicilor, nu nivelul în euro al unei locuințe și nici accesibilitatea cumpărării.
Traiectoria europeană a fost diferită de cea românească pe comparația anuală. În primul trimestru din 2026, avansul fusese de 5,1% în Uniune și de 4,6% în zona euro. În trimestrul al doilea, ritmurile au coborât la 4,7%, respectiv 4,0%, în timp ce România a trecut de la 7,8% la 12,1%. Aceasta este o comparație între două rate anuale consecutive, nu o măsură a variației absolute a prețului unei locuințe în acele șase luni.
Față de trimestrul precedent, creșterea a fost de 1,2% în Uniune și de 1,1% în zona euro. Avansul României, de 4,4%, a fost cu 3,2 puncte procentuale mai mare decât media Uniunii. Doar Lituania, cu 5,0%, și Bulgaria, cu 4,5%, au raportat creșteri trimestriale mai mari. Datele pentru Grecia lipsesc din tabelul național, iar comparația clasamentului se referă la țările pentru care există valori publicate.
Pe comparația anuală, cele mai mari scumpiri din Uniune au fost în Portugalia, de 16,5%, Bulgaria, de 15,5%, și Lituania, de 14,3%. România, cu 12,1%, se află sub aceste trei state și sub Slovacia, unde variația a fost de 13,6%, și Croația, cu 12,7%. În Spania, indicele a urcat cu 12,1%, același ritm anual ca în România. Diferențele dintre state descriu modificări de preț, fără a demonstra că locuințele dintr-o țară sunt mai scumpe în valori absolute decât cele din alta.
În trei state membre prețurile au scăzut față de același trimestru din 2025: Finlanda cu 2,7%, Luxemburg cu 2,2% și Franța cu 0,8%. În alte 23 de state pentru care există date, indicele anual a crescut. Pe comparația trimestrială, scăderi au fost numai în Ungaria, de 1,4%, și Franța, de 0,8%, în timp ce 24 de state au raportat creșteri. Acest tablou arată că piața românească face parte dintr-o tendință europeană mai largă de creștere, dar ritmul său din trimestrul al doilea a fost considerabil peste media europeană.
Ce măsoară indicele și ce nu poate arăta
Indicele prețurilor locuințelor, numit HPI în metodologia europeană, urmărește prețurile proprietăților rezidențiale cumpărate de gospodării. Sunt incluse apartamente și case, atât noi, cât și existente, indiferent de utilizarea finală a proprietății sau de proprietarul anterior. Institutele naționale de statistică întocmesc indicii pentru fiecare stat, iar Eurostat calculează agregatele Uniunii și ale zonei euro pe baza seriilor naționale.
Indicatorul se bazează pe prețurile proprietăților cumpărate, nu pe prețurile cerute în anunțuri imobiliare. Din acest motiv, nu trebuie confundat cu statisticile platformelor de publicitate care urmăresc ofertele afișate online. Totodată, un indice al prețurilor nu spune câte tranzacții au avut loc. Numărul vânzărilor, suprafața locuințelor, distribuția pe localități și costul creditului necesită alte date pentru a fi evaluate.
Eurostat precizează că indicii naționali sunt înlănțuiți anual, cu ponderi actualizate în fiecare an. Agregatele europene folosesc ponderi legate de produsul intern brut exprimat în standarde ale puterii de cumpărare. Prin urmare, variația de 4,7% pentru Uniunea Europeană nu este media aritmetică simplă a variațiilor celor 27 de țări. Pentru statele cu date lipsă, Eurostat poate folosi estimări din surse nearmonizate la calculul agregatelor, fără a publica acele estimări ca valori naționale.
Datele publicate acum privesc tranzacțiile din aprilie, mai și iunie 2026. Publicarea din 1 octombrie nu descrie automat nivelul prețurilor cerute la începutul lui octombrie și nu reprezintă o prognoză pentru lunile următoare. Următoarea comunicare trimestrială Eurostat, pentru trimestrul al treilea din 2026, este programată la 11 ianuarie 2027. Până atunci, comparația anuală de 12,1% și cea trimestrială de 4,4% rămân cele mai recente valori armonizate din acest comunicat pentru piața locuințelor din România.