Banca Centrală Europeană a anunțat pe 25 septembrie că timpul mediu de la începerea unei investigații la emiterea raportului final a coborât de la 33 la 29 de săptămâni. Rapoartele inspecțiilor au fost, în medie, cu aproximativ 20% mai scurte în 2026 decât în 2025.
Datele sunt prezentate de Patrick Montagner, membru al Consiliului de supraveghere al BCE, într-o explicație despre reforma inspecțiilor. Intervalul include pregătirea, verificările la bancă, redactarea și controlul de consistență; nu reprezintă numai timpul petrecut de inspectori la sediu. Reforma introduce misiuni foarte concentrate, schimb de informații între echipe și un instrument intern bazat pe inteligență artificială pentru compararea constatărilor.
BCE conduce direct aproximativ un sfert dintre investigațiile la fața locului. Instituția urmărește un raport apropiat de jumătate între misiunile transfrontaliere și cele conduse de autorități în propria țară. Băncile ar trebui informate rapid despre problemele importante și să poată prezenta probe sau contesta evaluarea înaintea întâlnirii finale și a distribuirii proiectului de raport.
Cum se leagă inspecția de supravegherea curentă
Ghidul BCE pentru inspecții, publicat în 2018, descrie verificările la fața locului ca parte a supravegherii europene, alături de analiza continuă realizată de echipele comune. Aceste echipe reunesc personal al BCE și al autorităților naționale. Inspecțiile permit examinarea directă a riscurilor, a controalelor interne și a guvernanței, completând informațiile raportate periodic de instituțiile financiare.
Ghidul separă inspecțiile generale de investigațiile asupra modelelor interne utilizate pentru calculul cerințelor de fonduri proprii. Mandatul definește obiectul verificării, iar examinarea este realizată prin analize și probe. Documentul explică organizarea misiunilor și relația dintre bancă și echipa de investigație, dar nu este un act juridic obligatoriu; dispozițiile legale aplicabile prevalează.
Supravegherea directă a instituțiilor semnificative de către BCE a început în noiembrie 2014. Competențele descrise de ghid sunt prudențiale, referitoare la soliditatea băncii. Protecția consumatorului și combaterea spălării banilor nu sunt incluse automat în mandatul unei asemenea inspecții, acestea având autorități și temeiuri distincte. Astfel, verificarea riscului bancar și soluționarea unei reclamații individuale sunt proceduri diferite.
Ce au verificat echipele în 2025
Raportul anual al BCE privind supravegherea bancară consemnează 163 de inspecții și 77 de investigații asupra modelelor interne lansate în 2025 pentru instituțiile semnificative. Acestea sunt numere de misiuni, nu de bănci distincte. O instituție poate face obiectul mai multor verificări, cu teme și mandate separate, într-un singur an.
Distribuția inspecțiilor arată 40 de misiuni pentru riscul de credit, 31 pentru guvernanța internă, 22 pentru riscul informatic și 10 pentru lichiditate. Cele 40 de inspecții de credit au vizat 35 de instituții semnificative. În cazul modelelor interne, raportul enumeră 66 de investigații pentru credit, cinci pentru riscul de contraparte și șase pentru riscul de piață.
Constatările privind creditul au inclus deficiențe în estimarea pierderilor așteptate și în identificarea creșterii semnificative a riscului. Aceste probleme pot afecta clasificarea împrumuturilor și nivelul ajustărilor pentru pierderi. Raportul menționează și slăbiciuni ale parametrilor de probabilitate de nerambursare și pierdere în caz de nerambursare, utilizați în modelele băncilor. Sunt constatări ale exercițiului din 2025, distincte de indicatorii de durată publicați în septembrie 2026.
Reforma fusese explicată și în februarie
Frank Elderson, vicepreședinte al Consiliului de supraveghere, descria direcția schimbării într-un interviu Bloomberg publicat de BCE pe 19 februarie. El indica inspecții mai scurte și mai concentrate, comunicare mai bună cu banca și coordonare cu echipa comună de supraveghere. Verificările ar combina în continuare analiza la sediu cu cea realizată în afara băncii.
Exemplul prezentat atunci era o echipă mică trimisă pentru câteva săptămâni să verifice remedierea unei probleme precise. Dimensiunea și durata ar fi adaptate cazului, în timp ce investigațiile ample ar rămâne disponibile pentru situațiile care le cer.
Puterile inspectorilor sunt stabilite prin regulament
Temeiul juridic general este Regulamentul european 1024/2013, care organizează Mecanismul unic de supraveghere. Acesta distribuie sarcinile între BCE și autoritățile naționale din statele participante. Regimul nu înseamnă că toate băncile europene sunt inspectate direct de BCE după același calendar. Categoria instituției și împărțirea competențelor determină autoritatea responsabilă pentru supravegherea sa.
Articolul 6 stabilește obligația cooperării și a schimbului de informații între BCE și autoritățile naționale. Acestea trebuie să transmită datele necesare atribuțiilor de supraveghere și să asiste pregătirea și implementarea actelor BCE, inclusiv verificările. Semnificația unei instituții este evaluată prin dimensiune, importanța pentru economie și activitatea transfrontalieră. Acest cadru explică participarea echipelor naționale la misiunile europene.
Articolul 10 permite solicitarea informațiilor necesare exercitării atribuțiilor, inclusiv de la entități cărora băncile le-au externalizat activități. Articolul 11 prevede examinarea registrelor și documentelor, realizarea copiilor și obținerea explicațiilor scrise sau orale. Sunt instrumente de colectare a probelor, care susțin verificarea operațiunilor și a modului în care instituția aplică propriile proceduri.
Pentru inspecțiile la fața locului, articolul 12 cere informarea prealabilă a autorității naționale competente. Când buna desfășurare și eficiența verificării o impun, inspecția poate avea loc fără anunțarea prealabilă a băncii. Personalul autorizat poate intra în spațiile instituției și poate folosi puterile de investigație prevăzute de regulament. Autoritatea națională asistă echipa și coordonează activitatea cu aceasta.
Inspecțiile se bazează pe o decizie a BCE. Ele pot acoperi și întreprinderi incluse în supravegherea consolidată a unui grup, când BCE este supraveghetorul consolidant. Participarea autorității naționale are astfel un temei procedural, iar mandatul nu se limitează întotdeauna la o singură entitate juridică a grupului bancar.
Atunci când dreptul național cere autorizare judiciară, articolul 13 stabilește procedura pentru obținerea ei. Instanța verifică autenticitatea deciziei BCE și dacă măsurile coercitive sunt arbitrare sau excesive față de obiectul inspecției. Controlul legalității deciziei BCE aparține Curții de Justiție a Uniunii Europene. Acest cadru juridic delimitează puterile utilizate în misiuni, în timp ce reforma anunțată vizează organizarea lor și transmiterea mai rapidă a rezultatelor.